De vorba cu Florin Cristea, antrenor al lotului national, despre starea schiului alpin romanesc

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Florin Cristea (43 ani) este antrenor al lotului national de seniori al Romaniei la schi alpin. A inceput sa practice schiul la varsta de 8 ani, la CS Dinamo Brasov, sub indrumarea antrenorului Vasile Bobit. De la 14 ani a fost preluat de antrenorul Gheorghe Rosculet, iar de cand a trecut la seniori, pana cand s-a retras, la 30 de ani, a lucrat cu Dan Cristea, cel mai cunoscut schior roman de la alpine din toate timpurile, si Nicolae Barbu.

Discipol al cunoscutului Dan Cristea

Pentru toti indrumatorii sai are cuvinte de lauda. Totusi, pentru Dan Cristea are ceva aparte. «Domnul Cristea a fost un fenomen. Intre anii 60-70 s-a numarat printre cei mai buni 15 slalomisti ai lumii. A participat la trei editii ale Jocurilor Olimpice de iarna, iar in 1972, la Cupa Mondiala din Franta, a ocupat locul 11 la slalom si locul 14 la combinata alpina. Timp de 4 ani era chemat, permanent, sa se antreneze cu loturile Austriei. Ii intrecea pe austrieci, la antrenamente, de-al ascultau cu urechea, cum se spune. Cei mai mari producatori de schiuri il vroiau pe Dan Cristea sa le probeze si sa le incerce echipamentul. Daca n-ar fi fost roman, Dan Cristea ar fi ajuns departe de tot», a povestit Florin Cristea, pentru insport.ro.

Antrenor la CS Edelweiss Brasov, apoi la Dinamo Brasov

Ca sportiv, Florin Cristea a castigat numeroase concursuri nationale, cele mai importante rezultate ale sale fiind titlurile de campion national de juniori (1984, Petrosani) si de vicecampion la copii (1979). Din 1999, «Floro», cum il apeleaza cunoscutii, s-a apucat de antrenorat. A inceput la Clubul Sportiv Edelweiss Brasov. Din 2002 pana-n 2004, in paralel cu activitatea de la CS Edelweiss, a fost antrenor al lotului national de juniori. Iar din 2004 a trecut la CS Dinamo Brasov, unde activeaza si-n prezent, precum si la lotul national de seniori al Romaniei.

Elevii lui Florin Cristea la lotul national

De atunci, a avut de-a face cu toti campionii romani la schi alpin ai Romaniei: Ioan Nan (peste 20 titluri nationale la seniori), Florentin Nicolae (multiplu campion national la seniori), Sebastian si Alexandru Barbu (campioni nationali atat la juniori, cat si la seniori), Mihaela Huda (campioana nationala la junioare), Ioan Achiriloaie (multiplu campion national de juniori), Cristiana Opris (multipla campioana de senioare), Vlad Domsescu (campion national la coborare), Claudiu Tudoran (campion national la juniori mici si ocupant al locului 30 la slalom - FOTE Liberec 2010), Iulia Craciun (multipla campioana la juniori) etc.

Bazele sportive pentru schi din Romania - marea problema

Florin Cristea este un tip deschis, care nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume. Chit ca supara, chit ca nu. Cand vorbeste nu lasa loc interpretarilor: asemeni chirurgului, gandeste de cateva ori, taie si spune lucrurilor pe nume precis, o singura data. La inceputul discutiei despre neajunsurile schiului alpin romanesc, actualul antrenor avertizeaza: «Sunt multe, foarte multe lucruri de povestit si pus la punct. Am vorbi zile intregi, am umple caiete intregi de planuri, analize, note si schite». Principalul of este legat de lipsa bazelor sportive amenajate special pentru competitii si pregatirea sportivilor in conditii optime.

Partiile Cazacu si Sorica, de la Azuga, singurele practicabile

Florin Cristea analizeaza pentru insport.ro: «In Romania, singurele partii cu zapada artificiala unde sportivii lotului national se pot antrena sunt cele doua de la Azuga, Cazacu si Sorica, unde anul trecut ne-am pregatit. La Predeal, partia Sub Teleferic a avut probleme cu conducta de apa, astfel ca nu s-a produs zapada artificiala si nu am putut-o utiliza. La Sinaia, la o altitudine de 2.ooo metri, este partia Valea Dorului. Aceasta are zapada naturala - ceea ce in schiul alpin modern, practicat pe partii injectate cu apa, deci pe o suprafata foarte dura, nu se mai intalneste de multi ani. In anii trecuti, in Poiana Brasov nu am avut acceptul celor care detineau partiile si nu am urcat. Oricum, nu aveau nici zapada artificiala. Personal nu am fost acolo, insa am auzit de la colegii mei ca la Baia Sprie, pe partia Suior, exista o baza frumoasa unde se pot organiza competitii pentru copii si juniori».

Poiana Brasov mai scumpa decat statiunile din Austria

Vorbind despre conditiile practicarii schiului alpin in Romania, antrenorul lotului national ofera exemple ce nu dau loc interpretarilor. Din contra, te lasa cu gura cascata, efectiv. «O mare problema a noastra este legata de transportul pe cablu. Anul trecut, la Azuga, am gasit intelegere la oamenii de acolo si ne-au facut unele mici reduceri. In rest, sportivii lotului national sunt tratati si platesc la fel ca orice turist. Transportul pe cablu e foarte important pentru ca o mare parte din banii alocati pregatirii acolo se duc. Ceea ce nu e normal. De exemplu, in Austria, prin relatiile mele - deci nimic oficial -, am obtinut un abonament skipass in valoare de 425 euro/ an si cu care am acces in intreg sezonul pe transportul pe cablu in 5 statiuni plus un ghetar (Molltaler Gletscher). Tot in Austria, sportivii sub 19 ani platesc anual doar 220 euro. Spre comparatie, in Romania, in Poiana Brasov, 220 de euro folosesti doar intr-o saptamana pentru transportul pe cablu! In Romania nu avem o partie speciala pentru sportivii de performanta, cu zapada artificiala, plase de protectie, acces interzis turistilor etc. In Romania sportivii lotului national se antreneaza si schiaza printre turisti. Privind partiile, la noi conditiile sunt vitrege si e greu sa tii competitii oficiale. Rezultatele schiorilor romani, asa cum sunt ele, sunt foarte mult peste conditiile oferite, iar comentariile celor care ori nu se pricep, ori sunt rau intentionati nu trebuie luate in seama. Din punctul de vedere al conditiilor practicarii schiului in Romania, suntem la foarte multi ani distanta de celelalte tari».

Initiere in schi pentru copii, cu echipament vechi de 10 ani

Un alt mare minus al schiului alpin romanesc este dat de numarul infim al intrecerilor pentru copii, mai ales, si juniori. «La acest sector, al copiilor si juniorilor stam rau de tot. Sunt organizate foarte putine concursuri, maxim 8 in fiecare an, cu tot cu Campionatele Nationale. Este enorm de putin! Pe vremuri, inainte de 1990, aveam cel putin 20 de competitii/ sezon numai la copii», subliniaza Florin Cristea. Fiind tot la aces capitol, mai detaliaza: «La copii lipseste echipamentul adecvat, modern, pentru performanta. Foarte multi copii se dau cu schiuri de acum 10 ani. Cum sa progresam asa?! La nivelul de initiere pentru copii, lipsesc parcurile speciale, pentru joaca pe schiuri. In toata Romania sunt 2-3, dar nu tot timpul. Pe cand la copii foarte multe antrenamente se bazeaza pe jocurile pe schiuri, pentru a-l atrage, a-l implica si a-l motiva pe fiecare copil».

Tot mai putini schiori legitimati la FRSB

Florin Cristea nu abandoneaza subiectul copiilor si juniorilor, oferind cifre si apeland la comparatii: «La Scolile sportive, grupele de practicanti ai schiului au un numar foarte mic de sportivi, din pricina lipsei fondurilor pentru echipament si pregatire. La Federatia Romana de Schi si Biatlon (FRSB) se legitimeaza tot mai putini copii. Acum, adunati de la schi alpin, fond, biatlon si sarituri sunt cam 1.900-2.000 de copii legitimati. Iar inainte de 1990 erau cam 7.000-8.000! Comparand Romania cu Slovenia, o tara mai de nivelul nostru, la schi alpin noi avem 350-400 sportivi legitimati, iar slovenii - peste 4.000! Iar Italia, de exemplu, are mai mult de 10.000 de copii si juniori legitimati la schi alpin. Austria are mai putin legitimati decat Italia pentru ca acolo se merge foarte mult pe calitate. Austriecii fac trierea la 19-20 ani: daca un junior nu e-n primii 100 la seniori in lume, e dat la o parte si se acorda atentie altuia din urma. Celalalt, ori are posibilitatea sa continuie, cu sprijinul parintilor, ori se axeaza mai mult pe scoala si mai practica schiul mai mult de placere. In Romania, inainte de 1990, erau de 4-5 ori mai multi practicanti ai schiului la Cluburile sportive scolare decat acum».

In Romania se schiaza mult prea putin timp

Iar seria exemplelor nu se opreste aici. «Noi, romanii, nu reusim sa stam si sa lucram pe zapada atat cat ar trebui. Am avea nevoie de o perioada mult mai lunga. In Austria, un copil schiaza 9-10 luni/ an, iar in Romania - 4 luni, 4 luni si jumatate/ an. Asa ei evolueaza, iar noi mereu stam pe loc. Cum sa ne batem cu ei, de la egal la egal?», se intreaba Florin Cristea.

Florin Cristea: «Selectia depinde de... buzunarul parintilor»

Vrem-nu vrem, banii conteaza foarte mult in practicare schiului (mai ales a celui de performanta). Iar antrenorii romani in loc sa faca selectia pe criterii sportive, in functie de calitatile viitorilor performeri, sunt nevoiti sa sara peste aceasta etapa importanta si sa merga pe mana sportivilor cu posibilitati materiale. «E trist, dar adevarat! Totul pleaca de la conditia financiara a parintilor si/ sau a clubului unde e legitimat sportivul. Iar cum cluburile sunt sarace... Din pricina acestui aspect financiar, primordial in schiul alpin, selectia a disparut complet din schiul romanesc. Asta e, selectia se face pe buzunarul parintilor, cum s-ar zice. Un copil de 12-14 ani are nevoie de 2.000 euro/ an pentru echipament si pregatire. Cluburile nu dispun de acesti bani, sponsorii nu exista, asa ca totul cade pe parinti. Cat de cat, in Romania se mai fac selectii la schi doar la Cluburile sportive scolare», continua Florin Cristea.

Antrenorii romani de schi, platiti foarte prost

Cat despre conditia antrenorului roman de schi, acelasi vorbitor detaliaza: «In Romania, sunt 20-25 de antrenori si profesori de schi activi, care sunt implicati in initiere, nivel de avansati si performanta. Sigur, sunt mult mai multi, dar eu ma refer la cei care efectiv lucreaza la cluburi, in cadru organizat, la nivel de performanta, mai mare sau mai mica. Instructorii sau monitorii de schi sunt altceva. Antrenorii activi sunt platiti foarte prost - cei mai multi, care activeaza la cluburile sportive de pe langa primarii, iau cam 600-700 lei/ luna. Cum sa traiasca cu acesti bani? Si atunci, fiecare incearca sa-si completeze bugetul cu ore de schi particulare sau alte activitati. Automat, atentia si timpul acordat schiului de performanta se reduc».

Partii de schi injectate cu apa

O alta problema este ridicata de nivelul actual de pregatire al antrenorilor romani de schi: «Cei mai mulți lucrează dupa aceleasi metode ca si atunci cand erau ei sportivi. Numai ca, in functie de viziunea lor de acum, fiecare se adapteaza. Ori schiul s-a schimbat si este intr-o continua schimbare, de la an la an. A devenit un sport foarte dur, in care pregatirea fizica si echipamentul adecvat sunt primordiale. Nu se mai schiaza nici pe zapada naturala, nici pe zapada artificiala, ci pe o suprafata foarte dura. La marile competitii, partiile sunt injectate cu apa - practic, in ziua de azi, s-a ajuns sa se schieze pe gheata».

Campioni mondiali recompensati cu 600 lei/ luna!

In incheierea intalnirii noastre, antrenorul de schi alpin Florin Cristea a pus, din nou, degetul pe rana. S-a referit la dificila etapa din viata unui schior de perspectiva, cea a trecerii de la juniori la seniori: «Doar doua cluburi din Romania, Dinamo si AS Armata, aveau posibilitatea, in trecut, sa-i ofere unui sportiv ajuns senior un salariu cat de cat decent. Un salariu cu care sa poata sa traiasca si sa-si continue activitatea de performanta, dupa terminarea junioratului. Azi, li se ofera acea indemnizatie de efort, de 500-600 lei/ luna. E de rasul lumii: in 2010, Romania a avut doi campioni mondiali, Paul Pepene, la schi fond sub 23 ani, si Reka Ferencz, la biatlon juniori, amandoi de la Dinamo Brasov; acesti doi campioni mondiali primesc 600 lei/ luna. La schi alpin, unui sportiv, fie la club, fie la lot, ii trebuie 3.000 euro/ an numai pentru ceara pentru schiuri. Cine-i da acesti bani? Foarte multi juniori de viitor renunta cand ajung seniori: definitiv sau partial, in contextul in care se dedica studiilor sau se angajeaza si mai fac schi doar de placere, in limita timpului si posibilitatilor. Am avut o eleva la lot, Mihaela Huda, campioana nationala la junioare. Fata - foarte realista, m-a surprins placut -, si-a dat seama ca nu mai are de castigat prea multe din schi, nu a vazut cine stie ce perspective si a luat-o pe drumul scolii. A intrat si a absolvit Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza. O alta fata, Iulia Craciun, nascuta in 1988, multipla campioana nationala de junioare si una dintre cele mai talentate si bune schioare din ultimii ani, a abandonat schiul. A intrat intr-un proiect cu tabere pentru copii la munte si activitati de tip team building». (foto: florin cristea, arhiva personala)